Rezervaţia Complexă Cheile Tătarului

Aspecte geologice/geomorfologice: Rezervatia cuprinde un relief dezvoltat pe calcare jurasice, fiind dezvoltat un sistem carstic alcatuit din lapiezuri, doline, chei (Tatarului) si grote, dintre care cea mai importanta este Pestera Ursilor. Pestera Ursilor – cea mai inalta statiune paleolitica de la noi din tara – este excavata in calcarul tictonic al muntelui Tataru, la inaltimea de 1548m.
Stratele doggerului superior, apar pe ambii pereti ai cheilor, la baza calcarelor albe – cenusii, fiind inzestrate cu o fauna fosila abundenta. Pe versantul drept al Ialomitei, apar atat bathonianul, cat si callovianul inferior. Stratul ce apartine bathonianului este format din calcare galbui si brun – roscate cu multe fosile. El se iveste si in malul stang al Ialomitei. 

Calcarul callovianului inferior din versantul drept al Ialomitei prezinta si concretiuni de limonit.

Aspecte pedologice: Solurile sunt brune podzolite feriiluviale si podzoluri.

Aspecte hidrologice: Rezervatia cheile Tatarului este strabatuta de o parte si de alta de raul Ialomita,  limita sudica a rezervatiei, imbracand ramura de nord a lacului Bolboci (lac de acumulare pe Ialomita).

Aspecte climatologice: temperatura medie anuala: 3o C, precipitatii medii anuale: cca.  1100 mm, directia predominanta a vanturilor: sud - vest,  nord - vest,  vest, viteza medie anuala: 8-10 m/s.

Specii de flora: Se intalneste un arboret virgin de molid (Picea abies), precum si o vegetatie termofila cu elemente sud – mediteraneene si balcanice, ocrotite: Hesperis moniliformis (specie endemica - nopticoasa); Iris dacica (endemism - stanjenelul de munte); Lonicera caerulea, etc.

Specii de fauna: Stratele de calcar ce apartin bathonianului si callovianului superior contin o bogata si diversa fauna fosila. in calcarele ce apartin  bathonianului superior de pe versantii Ialomitei se gasesc fosile de Phylloceratidae si Litoceratidae. Sunt abundente si speciile de Procerites, printre care se gasesc si speciile de talie mare (Procerites clausiprocerus,  Procerites imitator) si unele forme noi de Choffatia. Totodata se intalnesc numerosi reprezentanti ai familiei Macrocephalitidae (Macrocephalites sp.  si Pleurocephalites sp. ).
Calcarul callovianului inferior contine o interesanta fauna de amoniti, la partea superioara a stratului fiind numeroase exemplare de talie mare ale speciei Macrocephalites, iar la partea superioaraa a stratului se gaseste specia Proplanulites. In calcarul callovian se mai gasesc si formele de: Choffatia sp., Loboplanulites sp., Sowerbiceras subtortisulcatus.

Specii protejate:

• Nevertebrate: Macrocephalites sp.; Pleurocephalites sp.; Procerites clausiprocerus; Procerites imitator; Phylloceratidae sp.; Litoceratidae sp.; Choffatia sp.; Loboplanulites sp.; Sowerbiceras subtortisulcatus;
• Plante: Hesperis moniliformis (nopticoasa),  Iris dacica (stanjenelul de munte),  Secale montanum,  Lonicera caerulea (caprifoi)

Specii endemice: Hesperis moniliformis (endemism relictar - nopticoasa), Iris dacica (endemism pentru Carpatii sudici – stanjenelul de munte)

Flora endemica, rara si periclitata.

Specifice pentru muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor, acestea fiind in numar de doua: Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis.
Astragalus australis ssp. bucsecsi Jáv., specie sporadica in zona alpina, pe platouri, coame, varfuri, brane, prin  pajisti, locuri pietroase sau pe stancarii. A fost semnalata in Caraiman, Costila, in V. Malinului si pe Brana Mare, Babele, Vf. Omu, Buscoui pe coama, Padina Crucii, Galbinarile Gaurei.
Poamolinerii ssp. glacialis Beldie, frecventa in zona alpina, cu deosebire in etajul alpin superior, prin pajisti din statiuni vantuite si in tundra alpina, pe soluri scheletice si pe bolovanisuri. Element oligoterm, adesea pionier in eroziuni eoliene. A fost semnalata la Babele, Caraiman pe platou, Costila pe Barna de Sus 2.430m si Barna de Mijloc 2.350 m, Coltii Obarsiei 2.330 m “La Cerdac”; Vf. Omu, Moraru pe creasta, Bucsoiu, V. Tiganesti, Scara; Doamnele, V. Obarsiei, Cocora pe creasta 2.020 m.
Aceasta unitate, a fost semnalata pentru prima data in Bucegi de E.I. Nyárády, fiind descrisa de acest autor ca fiind Poaalpina f. prava. Prin caracterele anatomice ale frunzelor si ligula frunzei bazale, plantele se incadereaza insa la Poamolinerii. A fost trecuta cu rang de subspecie datorita atat diferentelor evidente de specie tipica, prin  caracterele morfologice constante, prin ecologia ei, cat si prin raspandirea limitata la masivul Bucegi.
Specii ocrotite prin lege:

• Taxus baccata L. (Tisa), rara prin padurile din etajul montan mijlociu, in arborete de amestec de fag cu brad sau bradete, in locuri stancoase sau pe grohotisuri de calcare, in exemplare izolate sau mici palcuri;
• Gentiana lutea L. (Ghintura galbena), sporadica in etajul alpin inferior si etajul subalpin, exceptional  pana in etajul montan mijlociu, prin  pajistile de pe branele si coastele versantilor abrupti insoriti, prin  buruienisuri de coasta si pe stancarii inierbate.
• Larix decidua Mill. (Larice), frecventa in etajul montan superior si subalpin, sporadica in etajul alpin  inferior, in palcuri, raristi, arborete mici sau exemplare izolate, cu deosebire pe versantul praovean al masivului. Masivul Bucegi reprezinta una dintre cele cinci statiuni cu larice natural din tara.
• Rhododendron myrtifolium Auct. (Smirdarul), frecventa in zona alpina si etajul subalpin, atat pe coastele usor inclinate de pe platoul Bucegilor, cat si pe versantii abrupti, in tot cuprinsul masivului; in etajul alpin superior pe versanti insoriti, adapostiti, prin raristi de padure de pe versantii nordici sau prin chei. 
• Daphne blagayana Freyer (Iedera alba), rara localizata pe grohotisuri de calcare semiumbrite, in etajele montan mijlociu si superior;
• Salix myrtilloides L. (Salcia de turba), specie endemica, semnalata in Rezervatia Naturala Laptici, in turbarie, intr-un singur palc, pe stratul gros de Sphagnum (Beldie, 1956)
• Leontopodium alpinum (L.) Cass. (Floare de colt), frecventa in zona alpina, cu deosebire in etajul alpin inferior, rara in etajul subalpin, prin pajistile de pe branele si coastele versantilor abrupti insoriti si caracteristica pentru grupa asociatiilor respective. Sporadica pe stancariile insorite, observata intre  1.500 si 2.350 m altitudine.
• Angelica archangelica L. (Angelica), sporadica in etajele montan superior si subalpin, pe langa paraie si in chei, in locuri stancoase si umede. Rara in etajul alpin . inferior, prin  buruienisurile de sub jnepenisuri.
• Trollius europaeus L. (Bulbucii de munte), sporadica din etajul montan mijlociu pana in etajul alpin inferior, prin fanete, pajisti de pe coaste si brane insorite, buruienisuri, tufarisuri, la margini de paduri, pe soluri reavan-jilave sau jilave.
• Nigritella rubra (Wettst.) Rich. si Nigrittela nigra (L.) Rchb. (Sangele voinicului).