Lacul Scropoasa

Lacul Scropoasa este un lac de baraj antropic, construit în 1929, pe râul Ialomiţa, în scopuri hidroenergetice, însă acesta foloseşte şi pentru agrement. Are o lungime de 2,5 km între Scropoasa şi Dobreşti, are căderea de 304 m şi prin volumul de apă de 0,55 milioane m³ asigură regularizarea săptămânală a râului Ialomiţa. Lacul alimentează Hidrocentrala de la Dobreşti, care până la construirea uzinei hidroelectrice de la Bicaz, a fost cea mai mare hidrocentrală din România ca putere instalată. Energia produsă anual era de 45-65 milioane kWh. Uzina hidroelectrică Dobreşti a fost proiectată de inginerul român Dorin Pavel, (întemeietorul şcolii hidrotehnice româneşti) în 1929 şi a fost pusă în funcţiune în luna august 1930. Proiectele de detaliu au fost făcute cu concursul unei renumite case constructoare elveţiene. Lucrările la uzină şi la linia de 110 kV, pe o lungime de 140 km, au fost finalizate în doar 16 luni cu 4.000 de muncitori, care lucrau simultan la barajul Scropoasa, galeria de aducţiune, castel, conducta forţată, centrala și la montarea liniei de 110 kV. Dobreşti a fost prima uzină din Europa echipată cu aparatură de automatizări, care a funcţionat fără defecte majore până în 1976. Astăzi, hidrocentrala Doiceşti este monument istoric, tehnic, de importanţă naţională.