Cheile Orzei reprezintă cele mai înguste chei din cursul Ialomiţei. Apar pe valea Ialomiţei, în aval de lacul Scropoasa, pe o lungime de circa 2 km, distanţă pe care valea este foarte îngustă. Urmând cursul spre amonte, la ieşirea din chei, se întâlneşte barajul lacului de acumulare.

Cheile Peşterii, cu o lungime de numai 250 m se întâlnesc pe valea Ialomiţei, fiind străjuite de Turnul Seciului, unde au loc numeroase concursuri de alpinism.

Cheile Rătei sunt săpate într-un depozit de calcare jurasice pe o distanţă de câteva sute de metri, cu o înălţime de aproximativ 100 m.

Rezervaţia naturală complexă Cheile Tătarului cuprinde sistemul carstic Tătaru: lapiezuri, doline, Peştera Ursului şi Peştera Mică (din Cheile Tătarului) precum și Cheile Tătarului (monument al naturii), elemente floristice rare, o faună fosilă abundentă şi diversă.

Cheile Urşilor sunt situate în nordul bazinetului Padina, având o lungime de aproximativ 1 km şi aspect sălbatic.

Cheile Zănoagei, extinse pe o lungime de 2 km între bazinetul Bolboci şi bazinetul Scropoasa sunt unele dintre cele mai spectaculoase chei din Munţii Bucegi. La ieşirea din chei, valea se lărgeşte brusc. Sunt delimitate două sectoare: Cheile Mari şi Cheile Mici ale Zănoagei străbătute de valea Ialomiţei.

Pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, desfăşurându-se pe o lungime de 480 m, se află unul dintre cele mai atractive capricii ale naturii din ţara noastră - peştera Ialomiţei, care a fost şi rămâne un punct turistic atrăgător pentru toţi cei ce fac ascensiuni pe munţi şi după cum se spune, ar fi cea mai frumoasă peşteră din R

Este o peşteră gigantică și reprezintă cel mai important fenomen endocarstic din Munţii Leaota. Este printre puținele peşteri din România în care se întâlnesc concomitent concreţiuni de calcit, gips și aragonit. În diverse puncte ale peşterii se întâlnesc stalactite fistulare, stalactite excentrice, gururi, perle de cavernă, cora